„Acesta e testul”, spunea Neil Lennon la interviul de dinaintea meciului.
38 de grade și un aer în care de-abia poți să-ți tragi sufletul, dar nu ne împiedică să respirăm fotbalul.
Ne-am urcat toți în vagoane și am pornit. Cu Rrahmani punând în pericol poarta când nici măcar nu ieșisem din gară. Cu galeria cântând în peluza oaspeților de pe stadionul Francisc Neuman, amintindu-ne de casă. Apoi Hasani și șutul lui de la 16 metri peste poartă au tras semnalul de alarmă. Asta nu va fi o călătorie lină. Dar cui îi place calmul? N-am dat buzna pe șinele dilatate de căldură ca să ocolim stația „emoții”. Cea mai frecventată haltă vișinie.
Presam, presam. Noi și toropeala lui iulie.
Aioani iese pe peron și anunță că prinde șuturile, că nu ne păzește doar poarta, ci și spatele. Omondi trage, dar Aioani păstrează mingea.
Papeau trece pe sub minge, Rrahmani șutează pe lângă, Jayson din nou încearcă drumul spre gol, dar e blocat. Pentru moment.
Asta ar trebui să fie o cronică, dar scriind îmi dau seama că ăsta nu e meciul în care să conteze minutele și golul. Contează respirația.
Și gura de aer de care aveam nevoie a venit când Borza întoarce de pe stânga, Rrahmani cade, dar rămâne cu mingea la picior și îi pasează lui Braun, care aștepta cuminte, adunându-și tot calmul unei seri de vară și împingând toate vagoanele, cu tot cu minge, în poartă. „Vara asta am să mă-ndrăgostesc” nu e doar un nume de melodie de la Vama, e muzica de fundal al unui gol anunțat.
Prima repriză se încheie cu „emoții”, vă amintiți de gara asta? Da, tot ea, mereu prezentă în itinerariul rapidist.
Pe peron, Aioani, care are darul de a ne lua toate fricile și a le potoli. Dar, uneori, se întâmplă să scăpăm frica printre degete și apoi să o găsim cocoțată pe tabelă, sub formă de egalare. Cîmpanu înscrie, iar Rapidul schimbă macazul. Mai aveam jumătate de oră din meci. Dar locomotiva parcă înainta mai greoi. O fi de la căldură, de la efort, de la niște așteptări mari pe care le aveam îndesate în compartimentul de bagaje, care ni s-au rostogolit în brațe la prima frână mai arțăgoasă. După frână a venit răsucirea lui Timotej, care ne-a pus înapoi pe șine. N-a fost gol, dar a fost un zvâc de care aveam nevoie. Și apoi încă unul, din gheata lui Burmaz.
Și normal că amintim și de golul anulat. Momentul în care am simțit că deraiem. Dar știți, momentul acela ne-a făcut să înțelegem o dată în plus că deraierile vor fi inerente, pauzele în respirație la fel, dar ține doar de noi să ne păstrăm drumul.
Acesta a fost testul. Și urmează altul. Test după test, gară după gară. Ne-am înțeles din start că nu ocolim emoțiile, trecem prin ele și învățăm că doar împreună le putem transforma în victorii. Am pus trenul în mișcare și ne întoarcem cu un punct. Un punct și de la capăt. Hai, Rapid!
RAPID
Aioani – Cr. Manea, F. Blazek, P. Iacob – C. Braun (cpt.), R. Oaidă (61′ X. Emmers, 74′ C. Micovschi), Kait, Papeau, A. Borza (74′ El Sawy) – Hasani (61′ T. Jambor), A. Rrahmani (78′ B. Burmaz). Antrenor: Neil Lennon.
UTA
R. Popa – Trif, Al. Benga (cpt.), I. Conte, C. Rodrigues – V. Costache (46′ G. Cîmpanu, 86′ C. Râpă), van Durmen, Cr. Mihai – Fabry (46′ J. Pedro), Dumiter (46′ R. Cristea, 88′ L. Halaf), J. Omondi. Antrenor: Mircea Rednic.
Goluri: G. Cîmpanu (60) / C. Braun (23)
