Fostul „Tehnometal” s-a transformat într-o bază modernă de pregătire
Cândva echipă a ceferiştilor, Rapid n-a fost, se ştie, o răsfăţată din punct de vedere financiar. A trecut prin perioade grele de-a lungul istoriei sale şi unul dintre capitolele la care a suferit în mod deosebit a fost cel al dotării materiale. Singura avuţie de acest gen a reprezentat-o bătrâna arenă din Giuleşti, care a devenit, în timp, insuficientă din punctul de vedere al programului de pregătire al echipei şi cu atât mai mult, din cel al creşterii viitoarelor talente, care au beneficiat, dacă nu cumva e forţat termenul, doar de terenul de zgură pe care a fost ridicată, acum mai bine de trei decenii, Sala de jocuri sportive.
Seniorii aveau şi ei însă nevoie de un loc de cantonament, dar şi de suprafeţe de joc pe care să se poată antrena. O lungă perioadă de timp antrenamentele s-au desfăşurat chiar pe „Giuleşti”, în condiţiile în care partidele oficiale erau disputate pe fostul „Republicii” (ras de pe faţa pământului în 1985) şi pe „23 August”, astăzi devenit „Arena Națională”. Când echipa s-a întors pe „Giuleşti”, pentru jocurile de campionat, au început problemele, pregătirea desfăşurându-se pe te miri ce terenuri, unele de-a dreptul improprii: Tehnometal, Laromet, Pasteur, Voinţa, Victoria, CFR (lângă podul Constanţa), Tracţiunea (lângă Triaj Chitila), IUPS Chitila, CFR BTA sau terenul din spatele Cinematografului Giuleşti (revendicat ulterior de proprietar şi devenit azi depozit en gros!).
În privinţa cantonamentelor, situaţia n-a diferit foarte mult. S-a stat ba pe la Snagov (Complexul Pacea), ba pe la hotelurile Triumf, Astoria, Flora, Complexul Studenţesc Tei sau Parc. Au existat şi locuri pitoreşti pe care doar vechii jucători le mai ţin minte: „La Maioru” (o casă de oaspeţi a CFR, situată undeva spre Chitila), Tâncăbeşti (vilă aparţinând Direcţiei Comunicaţii din cadrul Ministerului Transporturilor) sau CEPECA (pe linia de centură a Capitalei).
Acest coşmar a încetat abia la finele anului 1997. Adus la Rapid de George Copos, Mircea Lucescu a gândit în amănunt construcţia „noului Real din Giuleşti”, iar printre toate aceste detalii figura şi ridicarea unei moderne baze de pregătire şi cantonament. Sfaturile lui Lucescu au fost ridicate, atunci, la rang de lege de către George Copos chiar cu mult înaintea oficializării transferului lui Lucescu la Rapid. Astfel, în ianuarie 1997, fosta bază Tehnometal s-a transformat într-un adevărat şantier.
Lucrarea a durat aproape un an. Abia prin noiembrie 1997 opinia publică a aflat, prin intermediul mass-media, de paradisul din cartierul Bucureștii Noi, zona nefiind aleasă întâmplător. Departe de forfota oraşului, vecinătatea lacului Străuleşti oferea şi liniştea absolut necesară unei echipe de fotbal. Aproape trei ani mai târziu era dat în folosinţă şi corpul nou, rezervat birourilor pentru conducerea administrativă, care a părăsit, în vara lui 2000, încăperile de sub tribuna I a Stadionului Giuleşti. Birourile dotate cu cele mai moderne componente, sala de conferinţe, sala de forţă, precum şi mica vitrină de trofee veneau să completeze ceea ce nu puţini au afirmat că este (era) cea mai performantă bază sportivă din România.
În afara minihotelului, a restaurantului sau a vestiarelor dotate şi cu bazin de înot sau saună, la dispoziţia jucătorilor şi a conducerii tehnice se aflau două terenuri mari de antrenament (din care unul dotat cu instalaţie de nocturnă), teren mic gazonat, teren mic sintetic, un complex de terenuri de tenis şi un teren de nisip pentru efort.
Toate acestea au făcut ca, în câteva rânduri, baza ProRapid să fie aleasă ca loc de cantonament înaintea unor jocuri ale reprezentativelor naţionale de seniori şi de tineret.
Începând din 2016, când Rapid a intrat în faliment, baza ProRapid nu a mai fost folosită, aceasta intrând în paragină, astfel încât giuleștenii s-au reprofilat.
În cursul anului 2022, lotul rapidist, inclusiv grupele de juniori ale clubului, se vor pregăti în cele mai bune condiții la noua bază Constructorul.
