1 martie 1998. Rapid disputa prima etapă din returul sezonului 1997-1998 cu Chindia Târgoviște pe care o învingea cu 3-0.
Ca detaliu, la începutul campionatului Mircea Lucescu fusese numit antrenor principal cu ținta declarată de a adduce titlul în Giulești.
La cererea lui Lucescu, George Copos a băgat mâna adânc în buzunare, a construit un lot competitiv practic la finalul unui ciclu și a ridicat baza “Pro Rapid”, la vremea aceea considerată cea mai modernă din Europa de Est.
Dar ce-i lipsea Rapidului în acel moment, dincolo de performanțele sportive? Imagine.
O imagine care să depășească granițele stadionului. Și nu era deloc ușor ținând cont că tehnologia acelor vremuri constând în
internet și telefonie mobilă se aflau într-o fază incipientă.
Atunci, cunoscutul publicit George Stanca, suporter rapidist cu pedigree giuleștean, a propus lansarea unei
publicații lunare dedicată exclusiv fanilor vișinii. Proiect unic în fotbalul românesc.
Și ce nume putea fi mai potrivit, altul decât GIULEȘTINA? “Prima revistă adevărată din istoria Rapidului”.
George Stanca a adunat un colectiv redacțional format doar din jurnaliști cu ștate vechi în tribuna Giuleștiului, suporteri recunoscuți și apreciați de publicul vișiniu. Octavian Pescaru (Pro FM), Lucian Ionescu (Cronica Română), Laurențiu Dumitrescu (Flacăra), Marian Vâlvoi (Cronica Română), Cristian Costache (Sport XXI), Mugurel Dumitru, au fost practic pionierii care au pus “pro bono” bazele acestei publicații rapidiste.
Astfel, entuziasmul lui George “Giuleștino” Stanca și al jurnaliștilor-suporteri care s-au implicat în acest proiect cu miros de tipar a născut probabil cea mai frumoasă publicație din fotbalul românesc.
În cele 24 de pagini din primul număr cititorii găseau articole din istoria Rapidului, prezentarea lotului, interviuri, reportaje, jocuri și cam tot ce putea cuprinde o publicație de profil construită ziaristic profesionist.
Dar…revenim.
