Adrian Tarcă: De când avem venit prima oară pe Giulești..

Nici nu știu cum să încep..

Tata a fost Rapidist. Mare! Nu știu de ce și îmi pare rău că nu am apucat să îl întreb. Om cu școală, facultate, secretar UTC, primar într-o comună care acum e paradis în Ilfov. Îmi povestea când arăta legitimația ca să poată flutura steagul pe stadion la Scornicești sau FC Olt. Și atunci deschideai uși cu funcția! De ce a ales Rapidul, nu știu.

Dar ca să încep cu provocarea anterioară, primul meci pe Giulești a fost cu FC Argeș, 1-0, apoi cu Corvinul, 2-0.  Cred că undeva prin 90-91, poate rapidiștii mai vechi ne pot lămuri. M-a fascinat tot ce am văzut în jurul meu pe drum, în tribune, pe teren. Treaba asta cu rapidiștii se nasc mie nu îmi place. Stim toți că „de când am venit prima oară pe Giulești”. Acolo înțelegi ce este de înțeles.

M-am născut și am crescut într-un cartier cu 70% steliști, 29% dinamoviști și…eu! Dar poate de aceea, că am fost altfel, mi s-a respectat alegerea din partea tuturor. Am fost și sunt prieten cu toți.

Ca să revin, după cele două meciuri, la vreo două săptămâni, îmi zice tata: „Joacă azi Dinamo, vrei să mergem la meci?”.  Nu îmi aduc aminte exact reacția lui dar știu sigur răspunsul meu: „DE CE?”

Meciul care va rămâne pentru mine pe locul 1 va fi sfertul de Cupă cu Steaua din 95 (4-1). Răsturnarea de scor și diferența care era atunci între cele doua echipe a fost wow. Și tu ca echipa desculță, contra uneia care lua cam tot ce era bun prin Romania…uuuu! În ziua aia am băut prima bere :).

Iar meciul cel mai trist nu a fost, ci va fi. La primul meci pe noul Giulești voi merge singur. Probabil cu Rapid în Liga 1. Și îmi pare rău ca nu o să pot sa-l duc pe tata în peluza dinspre teatru, cinci gradene în stânga, trei în sus. Dar trebuie să mergem OBLIGATORIU ÎNAINTE! Și o să mergem, chiar dacă vântul nu bate mereu din spate. Steagul sus!