Istorie

Fotbal Club Rapid București este un club de fotbal din București, România, care evoluează în Liga a II-a.[3] Clubul a fost fondat în 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 și 2003 — și în 1942 un campionat de război a cărui trofeu purta denumirea de “Cupa Basarabia”[7])[5][6] și de 13 ori Cupa României.

logouri rapid vechi

Primii pași

Istoria clubului începe din ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița și jucătorii unei echipe (Excelsior) care deja activa în cartier au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR". Președinte de club a fost ales Teofil Copaci, maistru la Atelierele Grivița, iar căpitan de echipă, Grigore Grigoriu, strungar, dar jucător cu experiență, care mai activase și la Venus. Cu echipamente confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigoriu și cu bocancii recondiționați de la Ateliere, noua echipă CFR susținea jocurile și antrenamentele pe terenul CAB.

1945–1970

În 1940 Rapid a fost prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, dar ediṭie incompletă prin retragerea Austriei ca urmare a Anschlussului, a Cehoslovaciei și a Italiei datorită angajării în război. Rapid reușește să cucerească titlul de campioană în anul 1967.

1970–1990

Anii aceștia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. În această perioadă Rapid a retrogradat de patru ori în Divizia B. Cu toate acestea, echipa a câștigat de două ori Cupa României, în 1972 și 1975.

1990–prezent

Rapid reușește cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 și 2003 a câștigat campionatul, iar în 1998, 2002, 2006 și 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câștigătoare a Cupei României, și a reușit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiții, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiție intercluburi ca importanță din Europa. Alb-vișiniii au trecut de grupe, iar în șaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion și 2-0 pe „Giulești”, astfel rapidiștii ajungând în optimi. În această fază, rapidiștii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câștigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giulești” și 1-3 pe AOL Arena (rapidiștii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Lia Manoliu (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). Această surprinzătoare ascensiune a Rapidului este cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de al doilea război mondial.