Marian Mihail, avocatul Rapidului, ne-a oferit un interviu în exclusivitate legat de cele două procese câștigate de clubul nostru.
R: Salut, Marian! Despre ce mărci a fost vorba în aceste procese?
M.M: Salut! Din cauza situației neclare de după falimentul vechiului Rapid, în 2016, s-a ajuns la situația ca mai multe mărci care conțineau denumirea Rapid să coexiste. Aveam, pe de-o parte, mărcile strânse de vechiul Rapid de-a lungul timpului, cum ar fi Giuleștina sau sigla cu care s-a câștigat campionatul în 2003, și emblema folosită în acest sezon, iar, pe de altă parte, mai exista și o marcă verbală, fără o emblemă propriu-zisă, înregistrată de AFC Rapid în 2017.
În 2018, după cumpărarea mărcilor de la vechiul Rapid, și noul Rapid, și acest AFC Rapid, și-au contestat reciproc mărcile. Cam despre asta a fost vorba.
R: Cine ce a cerut instanței și ce s-a decis într-un final?
M.M: Simplu, noi am cerut anularea mărcii Asociația Fotbal Club Rapid București, partea adversă a cerut anularea mărcilor cumpărate în 2018 de la vechiul Rapid. A fost un fel de cine a fost primul, găina sau oul, din punct de vedere juridic, iar la final Curtea de Apel a spus doua lucruri: 1. că mărcile cumpărate de noul Rapid în 2018 au fost înregistrate valabil și 2. că marca vebrală Asociația Fotbal Club Rapid va fi anulată.
R: Care a fost raționamentul celor de la AFC Rapid atunci când au cerut anularea mărcilor cumpărate în 2018?
M.M: Strict juridic, au spus că vechiul Rapid a înregistrat în 2015 marca folosită în acest sezon, cu încălcarea legii. Că marca folosită de noi în acest sezon apărea deja în statutul lor, doar că nu au înregistrat-o niciodată. Au înregistrat, în schimb, denumirea Asociația Fotbal Club Rapid București, dar abia în 2017, când vechiul Rapid dispăruse.
R: Discuția se tot duce înspre acest AFC Rapid? Suporterii asociază această asociație cu președintele ei, ca persoană, dar e destul de neclar care e situația juridică din spate…
M.M: Nu știu cât are rost să mai intrăm în tot trecutul, dar cert este că, atât în 2008, la înființarea SA-ului care a intrat în faliment, dar și la momentul falimentului din 2016, acest AFC a fost acționar în SA. În 2016 a încercat să se dezică de implicarea în SA și s-a înscris în Liga 5. Au promovat în Liga 4 și s-au oprit acolo, în 2019. În noiembrie 2019 au jucat ultimul meci oficial în Liga 4, acum mai bine de 3 ani. În 2021 au fost dezafiliați și de la Asociația Municipală de Fotbal București, deci nu se mai poate fi vorba de o existență sportivă. Personal, am rămas șocat când am auzit că au spus instanței că joacă în Liga 4, efectiv au mințit.
R: Spuneți că nu poate fi vorba de existență sportivă, dar despre ce existență ar mai putea fi vorba?
M.M: Orice firmă are nevoie de clienți, iar clienții nu pot veni fără activitate. Oricât de bună ar fi mâncarea, dacă nu îți calcă nimeni pragul în restaurant, falimentezi. La fel, oricât de foame ți-ar fi, nu poți să cumperi nimic dacă galantarele sunt goale.
Ei, cam o astfel de firmă fără produse și clienți este, din perspectiva noastră, și acest AFC. Nu sunt afiliați nicăieri, nu joacă meciuri, dar investesc timp și bani în procese. Pentru ce? Pentru profit, dacă mă întrebați, fiindcă din 2017, de când au apărut și investitori interesați de Rapid, și până în prezent, nu au urmărit decât să obțină o poziție care să le permită forțarea unei negocieri. Nu i-am vazut să încerce să atragă investitori, fonduri, să dezvolte o strategie…
R: Dar și instanța v-a spus să negociați cu ei, nu?
M.M: Haideți să lămurim și acest aspect. În primul rând, instanța ne-a recomandat amândurora să luăm în considerare și o soluționare amiabilă, nu doar nouă. În al doilea rând, instanța e obligată să pună în discuție, cel puțin o dată, soluționarea pe cale amiabilă. Da, în cazul nostru s-a adus în discuție de mai multe ori acest lucru, dar nu a fost un îndemn insistent și în niciun caz adresat exclusiv nouă.
Sunt convins că oricine ar pune în oglindă cele două entități, AFC-ul care stă într-un biblioraft, așteptând să i se dea, iar FC Rapid 1923 SA, cu angajamente serioase, în timp, confirmate, vede diferența. Acționarii SA-ului au venit cu banii lor proprii, au cumpărat mărcile și le-au lăsat clubului. Puteau să le cumpere pe persoană fizică și să le închirieze mai departe, dar nu au facut-o, pentru că sunt investitori, nu speculanți.
R: Poate influența acest verdict situația datoriilor către foștii jucători?
M.M: Situația datoriilor vechiului Rapid către jucători are foarte puțină legătură cu mărcile. Chiar și Tribunalul Arbitral al Sportului a spus asta, că și fără achiziționarea mărcilor, tot ar fi obligat Rapid să achite datoriile către Julio Cesar anul trecut. Deci nu, nu ne slăbește poziția în litigiile privind datoriile vechiului Rapid.
Iar litigii și pretenții e normal să apară atunci când ești sus. Atunci când ai de unde da, vor apărea diverși care să îți ceară, e o chestiune de când lumea, la care acționarii se așteptau.
De unele pretenții mai aflăm și din presă, pentru că a cere ceva public, în ziar, e gratis. În instanță e puțin mai greu, mai sunt niște costuri cu taxele de timbru, cu avocați, experți, etc.
R: Se vorbește foarte mult despre aceste datorii către foști jucători, că ar fi de ordinul milioanelor și că aceste datorii ar fi motivul lipsei transferurilor. Care este situația reală?
M.M: La fel ca în vară, datoria a fost plătită și interdicția de a înregistra jucători a fost ridicată. Era firesc să se achite atunci când era nevoie, nu înainte. Și dacă tot ați adus în discuție aceste litigii, vrem să mai transmitem un lucru: toate litigiile începute după pronunțarea deciziei în cazul Julio Cesar, deci toate cele începute în 2022, au fost câștigate de Rapid.
R: Despre ce litigii e vorba mai exact, pentru că în presă nu s-a vorbit despre așa ceva?
M.M: De litigii privind datorii ale fostului Rapid. Vorbim aici inclusiv de litigii pornite la FIFA de foști jucători ai Rapidului, 5 sau 6, dar nu asta e important. Important e că am avut litigii inclusiv la Comisia de Disciplină a FIFA, în care Secretariatul General FIFA a propus sancționarea noastră, iar Comisia de Disciplină ne-a dat dreptate nouă. Valoarea totală a pretențiilor a fost de aproape 1,5 milioane de euro. De ce nu s-a scris in presă? Poate și pentru că nu am anunțat noi, din cauză că am încercat să ne protejăm poziția în alte litigii, iar acționarii oricum ne încurajează să tacem și să facem. În același timp, nici când am pierdut și am avut de plătit sute de mii de euro nu am anunțat și totuși s-a aflat…
